Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor!

Extras din cotidianul ”Ziarul Lumina” de marţi, 18.01.12., ziar fondat în 2005 la o iniţiativă a laicatului ortodox (?!) şi cu binecuvântarea (?!) Bisericii Ortodoxe Române:

”Începe Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştină

Astăzi debutează Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştină (18-25 ianuarie 2011). Programul acestei manifestări ecumenice tradiţionale începe la Catedrala patriarhală, de la ora 16:00, şi va continua în zilele următoare la Biserica Evanghelică C.A., Biserica Armeană, Biserica Reformată, Biserica Greco-Catolică, Biserica Anglicană şi la Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din Bucureşti. Tema de anul acesta este inspirată de textul scripturistic: <Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni> (Faptele Apostolilor 2, 42).”, am încheiat citatul.

 

M-am întrebat şi m-am mirat, un pic mai sus, de atitudinea laicatului ORTODOX şi de binecuvântarea Bisericii ORTODOXE Române care girează articolele apărute în acest cotidian şi, implicit, formarea unei opinii şi a unei educaţii religioase funcţie de cele scrise acolo, doarece acestea, laicatul şi biserica, atâta timp cât se declară ca fiind ortodoxe, ar trebui să lupte cu toată fiinţa lor împotriva ecumenismului, necum să-l aprobe, să-l practice şi să-l popularizeze!

De ce ar trebui să facă aceasta?

Deoarece ecumenismul, imediat în spatele peretului frumos văruit pe care îl prezintă lumii, nu doreşte altceva decât desfiinţarea ortodoxiei!

Să nu ştie B.O.R., prin capii ei, acest lucru? Imposibil aşa ceva.

Să nu fie interesată B.O.R., tot prin capii ei, de acest lucru? Ei bine răspunsul la această întrebare pare să fie DA şi este un ”da” extrem de grav şi de periculos pentru că de fapt prin el se ajunge la concluzia că acea parte a clerului român, în frunte cu ierarhii lui, care se compromite acum rugându-se împreună cu ereticii, va fi şi cel care va accepta, la momentul potrivit, să facă toate concesiile atât de păcătoase prin care se va realiza ”unitatea creştină” sub oricare alt stindard decât cel ortodox şi în detrimentul total al ortodocşilor.

Dar, mult mai înaintea acestui considerent care poate părea ca fiind unul ceva mai lumesc, acea parte a bisericii noastre şi acel laicat ortodox care încurajează mişcarea ecumenistă, ar trebui, de fapt, să lupte împotriva ei din cea mai elementară obligaţie la care ele ar putea fi supuse, anume pentru simplul fapt că ecumenismul reprezintă erezia ereziilor pe acest pământ, erezie pornită împotriva Bisericii Soborniceşti Ortodoxe, împotriva Predaniei, a Sfintelor Sinoade a toată lumea, împotriva învăţăturii Patristice şi mai-nainte Apostolice şi, implicit, împotriva Mântuitorului nostru Iisus Christos. De fapt, Acesta este ţinta pe care ei şi-o doresc pusă la pământ, Mântuitorul. Împotriva Lui luptă aceşti lupi eretici îmbrăcaţi în blăni de oaie şi pentru că învăţăura Lui cea mai pură se regăseşte, astăzi, în Sfânta Biserică Sobornicească Ortodoxă, asupra acesteia se îndreaptă toate atacurile cele păcătoase ale papistaşilor, protestanţilor, greco-catolicilor, etc.

”Răul cel mai mare pe care diavolul îl poate face oamenilor este de a-i dezbina”, zicea, cândva, Părintele martir Gheorghe Calciu. Asta a făcut satana în 1054 când papistaşii au luat-o razna şi s-au rupt de tradiţie, asta a făcut pe la 1517 când protestanţii s-au apucat să îndrepte o religie stricată, în realitate însă făcând-o ţăndări atât din punct de vedere doctrinar cât şi numeric, sau al splitării ei, atâta timp cât din ei au apărut, ulterior, zeci sau poate sute de aşa zise biserici, care mai de care mai ciudate şi mai nebuneşti. Divide, et impera îşi zicea satana şi lucra; iar oamenii, în nebunia lor, îl urmau. Tot asta a făcut şi pe la 1700 – 1716 când i-a păcălit, cu banul şi cu puterea şi cu falsele libertăţi, pe românii ortodocşi din Ardeal care au acceptat să înfiinţeze o altă imensă blestemăţie – Biserica Greco-Catolică. A dezbinat satana şi a spart în zeci şi sute Biserica cea Una Sfântă şi Apostolească fostă creştină. A spart-o pentru ca ea reuşise să îndrepte această lume pe calea învăţăturilor Domnului Iisus Christos şi, implicit, a mântuirii. Din acea fostă cândva unică biserică luptătoare şi apărătoare a Adevărului Christic singura rămasă şi care nu s-a abătut cu nimic de la respectivul Adevăr este dogma ortodoxă, acel ”Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică”, conform Părintelui Arsenie Papacioc în lucrarea sa ”Singur Ortodoxia”.

Bun, dar acum ar putea zice cineva că satana asta a vrut, asta a făcut, adică sfărâmarea Crucii cât mai mărunt pentru ca ea să nu mai reprezinte o forţă globală şi pentru a el să poată manipula sutele de erezii înspre acele doctrine care numai cu învăţătura Mântuitorului nu au legătură; păi, dacă a reuşit aceasta, de ce s-ar apuca acum de reîntregirea bisericii? Nu este acesta un non-sens? Nu înseamnă că această reîntregire, ”unitatea creştină” pentru care luptă ecumeniştii este de la Dumnezeu?

Din păcate, nu este! Ar fi fost prea frumos pentru a fi adevărat. În realitate, dracul mai are o singură redută de cucerit, iar aceasta este Biserica Ortodoxă, cea care se cramponează, prin majoritatea clericilor şi credincioşilor săi, să păstreze credinţa cea dreaptă şi nealterată de toate invenţiile păcătoase ale Apusului şi-atunci dacă pe aceasta n-o mai poate convinge cu nimic spre a renunţa la ”habotnicia” ei a apelat la cea mai şireată metodă anume la manipularea sensibilităţii omeneşti, cea care iniţial ar putea fi considerată una de apreciat, prezentând ortodocşilor unirea cu celelate biserici ca fiind acea unitate pentru care ei înşişi se roagă, măcar în fiecare Sfântă Liturghie, ştiind că unitatea este de la Dumnezeu.

Da, dar ortodocşii, după ce au dat buzna în acel Consiliu Mondial al Bisericilor şi după ce au constatat că ecumeniştii protestanţi şi papistaţi au trecut la elaborarea propriei teologii bazate pe modernismul tezelor protestante ale secolului XX, când au văzut, deci, că de fapt ecumenismul se doreşte a fi acceptat ca noua credinţă, aşa zis creştină, valabilă la nivel global, dar care desfiinţează pur şi simplu toată învăţătura lăsată nouă de Mântuitor, de ce nu s-au lepădat de acest cumul de erezii? De ce unii dintre ei continuă, şi în 2012, să calce strâmb şi să se roage cot la cot cu ereticii? De ce ierarhii îi aruncă în păcat pe atâţia şi atâţia români care, neştiind cum stau lucrurile cu ecumenismul, îl îmbrăţişează pentru simplul fapt că îi vede pe ei, pe păstorii B.O.R. cum ne îndeamnă spre păcat? Aşa cred ei că se pasc oile Domnului, ducându-le către prăpastie?!

Slavă Domnului, însă, că spre fericirea noastră ne dă, ciclic, mari duhovnici şi învăţători drepţi şi nu cumpăraţi pe bani sau pe cine ştie ce alte interese drăceşti. Iată mai jos părerile necenzurate ale câtorva stâlpi ai ortodoxiei noastre tradiţionale faţă de mişcarea ecumenistă:

            Dumitru Stăniloae (1903 – 1993):

”Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu îl socotesc produsul masoneriei. Iară relativizează adevărul, credinţa adevărată. De ce să mai stau cu ei, care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, homosexualii în America şi cu Anglia …”

            Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925 – 2006):

            ”Mişcarea ecumenică este o acţiune pe care au iniţiat-o, ca să spun aşa, curentele care încearcă nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o acţiune pe care masoneria o încearcă de multă vreme. Eu sunt împotriva masoneriei, împotriva ecumenismului, îl socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Şi, nu ştiu dacă sunteţi la curent, Biserica Sârbă a cerut ieşirea din ecumenism, şi până în prezent din ecumenism au ieşit Biserica Sârbă, Biserica Georgiană şi Biserica Ierusalimului. Cred că cel mai bine este să fim foarte prudenţi cu ecumenismul, care încearcă nivelarea credinţelor, nivelarea spirituală la nivelul cel mai de jos şi distrugerea specificului ortodoxiei!”

Arsenie Papacioc:

”Păi, sunt împotriva ecumenismului! Asta discutăm. Pe viaţă şi pe moarte împotrivă! Ce ecumenism? Ce părere aveţi despre secte şi biserica catolică? Sunt anatematizaţi, asta este! Nu le garantăm mântuirea, nu putem! Şi Sfinţii Părinţi, Sinoade întregi, consideră că acestea sunt erezii! Şi o erezie anatematizată nu putem să considerăm că este o mântuire!”

            Ilie Cleopa:

”Noi, ortodocşii, suntem puţini, dar suntem biserica întreagă! Nouă nu ne lipseşte nimic! Noi n-avem ce împrumuta de la protestanţi dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic! Biserica noastră o credem şi o înţelegem întreagă. Are toate dogmele drepte, toată tradiţia veche apostolică şi sobornicească a Sfinţilor Părinţi. Şi are toate canoanele, are toată tradiţia liturgică, canonică, dogmatică şi istorică. Tot ce ne trebuie avem în Biserica noastră! Este biserica care a mers pas cu pas după tradiţia evanghelică şi apostolică şi sobornicească până în ziua de azi. Şi ei ştiu asta! De aceea vor să se apropie de noi…”

Iustin Pârvu:

”Ecumenismul nu e născut din părerile bisericilor, ci din gândirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund creştin şi religios în ei ci doar o viaţă politică.”

Arsenie Boca:

”Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi la Canoanele Sfinţilor Părinţi, ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!”

Carevasăzică, fraţi români ortodocşi, clerici şi arhierei, care cochetaţi cu ecumenismul, socoteala este destul de simplă şi fără echivoc: ”Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte.” – Matei: 12, 30. – Biblia lui Anania. Treaba voastră dacă vreţi să risipiţi, dar în calitate de păstori nu ne duceţi în iad, odată cu voi, şi pe noi, mirenii.

Ferească Dumnezeu, vorba ”Sfântului Ardealului”, ArsenieBoca.

 

 

 

Sorin ANDREI

 

Ianuarie, 2012.